După mai bine de două secole de dominaţie în lumea instrumentelor muzicale, superioritatea sunetului viorilor făurite de celebrul lutier italian Antonio Stradivari (Stradivarius) este pusă la îndoială de concluziile unui studiu franco-american publicat recent, informează AFP.

Două grupuri de oameni care nu au văzut instrumentele la care se cânta, au participat la testele care au avut loc pe cele două coaste ale Atlanticului, a explicat echipa de cercetători ale căror rezultate au fost publicate luni în "Proceedings of the National Academy of Sciences" (PNAS). De asemenea, cei zece violonişti au cântat cu ochii acoperiţi.

Potrivit rezultatelor, ascultătorii preferă sunetul instrumentelor moderne - realizate cu mai puţin de zece ani în urmă - în funcţie de "propagarea sunetului".

"Este vorba despre un sunet bogat, puternic şi clar, ce umple sala şi depăşeşte orchestra", a declarat Claudia Fritz din cadrul Centrului Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică din Franţa (CNRS), care a colaborat în cadrul acestui studiu cu lutierul american Joseph Curtin. "Aceasta este prima dată când un astfel de test este realizat într-o manieră ştiinţifică, în orb, (...) şi într-o manieră precisă (...) pentru măsurarea diferenţelor de percepţie", a adăugat aceasta.

Rezonanţa viorilor italiene din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în special cele ale instrumentelor Stradivarius, este adesea considerată superioară celor moderne. Această calitate este deosebit de importantă pentru solişti.

Cercetătorii au efectuat două experimente cu 137 de ascultători, dintre care 55 se aflau într-o sală de spectacole de 300 de locuri din apropiere de Paris, iar 82 într-o sală de concerte de 860 de locuri din New York.

Participanţii la studiu au ascultat muzicienii cântând la trei viori moderne şi la trei instrumente Stradivarius, atât cu orchestră cât şi fără aceasta.

Majoritatea ascultătorilor, atât de la Paris cât şi de la New York, a preferat sunetul viorilor noi şi a estimat că acestea au sunat mai bine decât instrumentele Stradivarius, au notat cercetătorii.

În cadrul a două studii similare efectuate de aceeaşi echipă de cercetători, realizate în 2010 şi 2012, violiniştii au manifestat o uşoară preferinţă pentru instrumentele moderne.

Secretul fabricării viorilor Stradivarius a fost descifrat mulţumită unui studiu recent, care a descoperit compoziţia lacului utilizat de către maestrul italian care a murit în 1737 la 93 de ani.

De-a lungul ultimelor decenii, oamenii de ştiinţă au aflat detalii despre lemnul, cleiul şi modul de asamblare şi prelucrare a viorilor Stradivarius rămânând nedescifrat numai misterul din spatele lacului a cărui formulă nu a fost niciodată dezvăluită de lutierul din Cremona, Lombardia (nordul Italiei).

"Eu cred că (viorile - n.r.) Stradivarius nu au nici un secret", a spus Claudia Fritz, amintind că lacul nu îndeplinea o funcţie acustică, ci una estetică, pentru obţinerea nuanţei instrumentului.

Dintre cele 1.100 de instrumente realizate de acesta pe parcursul celor 70 de ani de activitate, printre care se numără viori, violoncele şi viole, astăzi există aproximativ 650. Acestea pot ajunge să coste câteva milioane de dolari.

Fritz speră ca cercetarea să îi ajute pe muzicieni să îşi aleagă ce instrument să aleagă în activitatea lor. "Atât timp cât oamenii sunt conştienţi că nu trebuie să plătească asemenea sume pentru a avea ceva ce funcţionează, e foarte bine", a spus aceasta, conform NPR. De asemenea, cercetătorii îi încurajează pe instrumentişti să se concentreze pe trăsăturile fizice ale instrumentului pentru a determina calităţile sale, dincolo de vârstă sau de provenienţă, notează şi Nature.